Am fost invitat recent sa particip la o prezentare facuta de o societate de marime mijlocie din Europa Centrala catre banca acestora, pentru a i se acorda o noua linie de credit. Desi existau suficiente motive de ingrijorare cu privire la performantele societatii, bancherii au avut foarte putine intrebari, fara ca nici una sa fie foarte patrunzatoare. Cand bancherii au confirmat ca vor reinnoi linia de credit, am schimbat cu colegul meu priviri uimite. Acesta a fost ceva mai rapid decat mine in a formula o concluzie: “Lor nu le pasa de afacere; sunt protejati prin colateral, constand in proprietatile imobiliare ale societatii”. Surprinzator!

S-ar putea intampla ca acesta sa nu fie un incident izolat, ci un simptom al modului in care actioneaza bancile in Europa Centrala? Exista anecdote sugerand ca asa se intampla. Dar exista si exceptii la fiecare regula. De exemplu, dupa trei sau patru ani de acordari de imprumuturi asigurate prin colateral, propriul meu consultant a avut succes convingand propria banca, Budapest Bank, sa inlature colateralul constand in proprietati imobiliare asociat imprumutului acordat. Cu toate acestea, din discutiile cu proprietarii de afaceri a rezultat ca renuntarea la colateralul constand din bunuri imobiliare pare sa fie, in mare masura, exceptia si nu regula.

Daca acceptam afirmatia ca acordarea de imprumuturi este in principiu facuta in temeiul unui colateral (de exemplu constand in proprietati imobiliare, dar si in portofolii de actiuni sau in alte categorii de active), aceasta genereaza dificultati societatilor mici si mijlocii (IMM), din mai multe motive:

• In primul rand, o societate poate avea un excelent plan de afaceri, un concept, un produs sau serviciu, conducere si comenzi ferme, si cu toate acestea, daca nu detine proprietati mobiliare adecvate, deci colateral, s-ar putea sa nu aiba succes in asigurarea finantarii;

• Avand in vedere starea precara a pietei imobiliare, marcata de scaderi considerabile in ultimul an (sau, mai precis, scaderi in cateva segmente ale pietei imobiliare din Europa Centrala) piata a incetat de fapt sa mai existe (pentru ca, de pilda, vanzatorii si-ar pastra mai degraba proprietatile, decat sa le vanda la preturile pe care cumparatorii sunt doritori sa le ofere). Aceasta face ca evaluarile sa fie din ce in ce mai mult de natura pur teoretica, avand in vedere ca exista putine date pentru o comparatie directa pe care aceste evaluari sa se bazeze. Astfel, chiar si societatile care detin proprietati imobiliare pot fi in cautare de finantare, cu exceptia cazului in care ar avea colateral in exces raportat la propriile ambitii de finantare prin credit.

Asadar, ce solutii exista? Cu exceptia programelor cu sponsorizare guvernamentala care ofera imprumuturi speciale sau garantii pentru societatile mici, piata este cea care trebuie sa ofere solutia pe termen lung:

• In primul rand, societatile de tip IMM vor continua sa caute acele banci care le ofera cei mai buni termeni si relatii bancare, si vor tinde sa se grupeze in mod natural in jurul acelor banci care le gestioneaza cel mai bine activitatile de creditare.

• Bancile care insista pe acordarea de imprumuturi catre IMM in temeiul asigurarii cu proprietati imobiliare se vor confrunta cu scaderea propriei cote de piata. Prin urmare, pentru acestea va aparea o cursa contra cronometru pentru a dezvolta competente de creditare pornind de la intelegerea afacerii, si nu pornind de la punerea in gaj a unui colateral.

• Intre timp, societatile ar putea fi nevoite sa caute sa atraga capital suplimentar daca le este imposibil sa se finanteze prin imprumut.

Exista numeroase afaceri care sunt foarte “sexy” dupa standardele actuale, cum ar fi cele din IT, biotehnologie, sau afaceri care folosesc tehnologii de varf, in care nu sunt necesitati mari din punct de vedere al activelor sau al proprietatilor imobiliare. A impovara aceste societati cu proprietati imobiliare doar pentru a le face creditabile ar fi ca si cum ai forta coada sa dea din caine si nu cainele din coada. Si bancile isi vor da seama, in timp, ca le-ar putea scadea cota de piata in privinta finantarii acestui segment de piata, daca impun constrangerea finantarii functie de activele detinute.

• Email this page
• Post to Twitter