Conditiile Precedente (CP) incheierii unei tranzactiei sunt conditiile care trebuie indeplinite de catre una din partile intr-o tranzactie, si a caror neindeplinire inlatura obligatia celeilalte parti de a o mai incheia. In contextul cumpararii sau vanzarii unei societati, vanzatorul este, de regula, cel care trebuie sa indeplineasca anumite CP inainte ca investitorul sa fie obligat sa incheie tranzactia; dar pot exista si conditii precedente pe care un investitor trebuie sa le satisfaca inainte ca vanzatorul sa aiba obligatia incheierii tranzactiei. Sunt rare cazurile in care este posibila incheierea unei tranzactii imediat dupa semnarea unui Contract de Vanzare Cumparare (CVC); de cele mai multe ori, exista o intarziere, de la cateva saptamani pana la cateva luni, intre data la care se semneaza CVC si data incheierii, in principiu tocmai datorita necesitatii ca partile implicate in tranzactie sa satisfaca CP.

Cu toate ca ar fi imposibil sa formulam un catalog complet al tuturor tipurilor de CP pe care un vanzator ar putea fi nevoit sa le indeplineasca, dintr-o selectie cu cateva din CP uzuale pe care un vanzator le-ar avea de indeplinit ar putea face parte:

• Obtinerea consimtamantului bancilor. De regula in orice contract de imprumut sau instrument de finantare similar exista o clauza conform careia schimbarea structurii actionarilor si/ sau a controlului unei societati se poate face cu consimtamantul scris al bancii(lor). De regula vanzatorii sunt retinuti in a aborda bancile (si, intr-adevar, si bancile sunt rezervate in a lua in calcul astfel de cazuri) inainte de a fi semnat CVC.

• Acordul clientilor. Exista situatii in care contractele incheiate cu clientii contin si prevederi privitoare la controlul asupra societatii.

• Acordul celorlalti actionari implicati in vanzare. Uneori ceilalti actionari in societatea care se vinde au drept de preemptiune, si este cel mai bine sa rezolvam astfel de situatii tocmai in acest interval de timp.

• Obtinerea aprobarii Consiliului Concurentei. Daca este necesara aprobarea Consiliului Concurentei, cele mai multe din autoritatile in materie de competitie din Europa Centrala sau din orice alt stat din UE nu au in vedere sa ia in analiza o cerere pana cand nu a fost semnat un CVC de catre toate partile implicate.

• Restructurarea. Uneori trebuie aplicate masuri de restructurare anterior incheierii tranzactiei, cum ar fi constituirea unui holding, sau transferul unei filiale sau a unor active imobiliare care nu sunt parte a tranzactiei.

• Rezolvarea problemelor legate de titluri de proprietate. Daca statutul de proprietar al vanzatorului asupra unor active imobiliare sau de alta natura nu este clar, acesta este un aspect care se poate lamuri prin intermediul unei CP.

• Aprobarea din partea autoritatilor de reglementare. Transferul proprietatii asupra unei societati de telecomunicatii sau furnizoare de utilitati, de exemplu, impune adesea necesitatea obtinerii aprobarii din partea ministerului care raspunde de reglementarea acelei industrii.

Exsitenta CP poate fi de folos vanzatorului pentru a remedia problemele aparute pe durata analizei diagnostic (de exemplu, in cazul in care exista probleme in legatura cu autorizatia de mediu sau cu alte autorizatii). Este de preferat ca un vanzator sa rezolve toate problemele anterior sau in timpul desfasurarii analizei diagnostic, deoarece nerealizarea acestei conditii va conduce fie la amanarea semnarii CVC, fie va da investitorului posibilitatea iesirii din tranzactie tocmai pe calea CP.

Foarte frecvent se intampla ca un investitor sa nu ceara unui vanzator nici un fel de CP. In masura in care exista totusi CP, ele sunt de regula “usoare”. De exemplu, investitorul se poate confrunta cu necesitatea de a prezenta CVC in fata propriului consiliu de administratie, sau a comitetului sau de supraveghere, sau a comitetului pentru investitii, in vederea aprobarii, si aceste aspecte devin temeiul formularii unor CP.

Intervalul de timp dintre semnarea CVC si incheierea tranzactiei poate fi utlizat pentru ca investitorul sa aiba intalniri cu conducerea societatii cumparate, eventual pentru a negocia si semna noi contracte de munca cu personalul de conducere. Pentru vanzatori este important de remarcat ca in intervalul de timp dintre semnarea unui CVC si incheierea tranzactiei, acestia trebuie sa asigure conducerea afacerii pentru derularea activitatii curente. Orice tranzactii semnificative care nu sunt de natura activitatii curente impun obligatoriu aprobarea investitorului.

Cu toate ca un CVC este aproape intotdeauna un document care atrage raspunderea juridica a partilor, sfatul meu este sa nu contati pe ceva decat cand sunteti absolut siguri ca se va intampla. Se pot intampla multe intre momentul in care decidem sa facem ceva si momentul in care facem efectiv. Pot exista ratiuni de buna credinta pentru a nu avea posibilitatea de a indeplini CP (banca, de exemplu, nu aproba transferul de proprietate catre noii actionari).

Pe de alta parte, caracterul angajant al contractului nu poate fi tratat cu usurinta – partea care nu depune toate eforturile pentru incheierea tranzactiei sau care actioneaza cu rea credinta se va confrunta probabil cu un litigiu sau cu un arbitraj, fiind probabil partea care pierde. De aici rezulta sugestia ca toate partile implicate sa depuna toate eforturile pentru a satisface CP.

La momentul incheierii sau anterior acestuia, avocatii tuturor partilor implicate vor parcurge toate CP asa cum sunt formulate in CVC si se vor asigura ca acestea au fost indeplinite. CP devin parte din lista de verificare necesara incheierii tranzactiei. Si, daca toate CP au fost indeplinite, ambele parti au obligatia legala sa incheie tranzactia.

• Email this page
• Post to Twitter